Introspectie

  De ar fii sa scriu de mine, ce as scrie?
  De ar fii sa fiu ceva.. Altceva; ce as fii?
Cine sunt eu pentru mine?.. Sau cine sunt cu adevărat? Ce-mi doresc, ce simt, ce vreau?! Și nu ce conștiința îmi spune ca ar trebui..

  Sunt niște întrebări trezite în mine azi,dupa mult timp în care m-am ignorat, pierzându ma într-un final. Uitând de mine și de ce-mi doresc! Ce-mi doresc? E atât de groaznic ca nu știu? Oare sa fiu chiar pierduta? Asa ignoranta sa fii fost cu mine? Sa nu ma fii observat deloc în ultimul timp? Cate întrebări.. Atât de multe! Dar pana la urma trebuie sa ma gândesc puțin. Cine sunt eu ca și spirit, fără forma, ci doar simt? Bai.. E atât de greu! Efectiv ma simt debusolata, ori părăsită și singura când ma întreb asta! Vad ceata și pe mine pe un drum nedescifrabil. E prea mult pentru mine sa îmi răspund la asta.. Dar nu poate fii! Unde încep sa caut răspunsul? Ce foaie de pe ochi trebuie sa dau prima jos? Cât de mult și de cât timp am împachetat pachetul asta, foaie peste foaie, băgând înăuntru adevărul meu? Unde este eul meu? De ce nu se trezește.?

  Doamne, am ajuns sa scriu doar întrebări, fără alte răspunsuri. Pur și simplu vin întrebări continue, dar niciun răspuns. Dar poate asta este un început. Poate prin întrebări am început sa îmi răspund!? Fuck.. E asa de greu. Vin cuvinte într una dar fără vreo lămurire. Acum îmi dau seama ca folosesc prea mult "dar" în preamultele mele întrebări. Oare ce ar trebui sa înțeleg din asta? Poftim.. Alta întrebare. Dar răspunsul când vine? O fac din nou.. Nu pot sa cred. Gata.

  Pune stop la minte și încearcă doar sa simți fetito! Da, fetito pentru ca te comporți ca una! O femeie știe ce vrea, o femeie se iubește, se știe. Nu se minte!